Demența
Demenţa este o problemă de sănătate publică majoră. Probabilitatea de a dezvolta demenţă creşte cu vârsta şi riscul este tot mai mare după 60 de ani. Nu orice tulburare de memorie este demenţă şi nu orice demenţă este Alzheimer.
Memoria ne permite să înregistrăm informaţii care vin din experienţe şi evenimente diverse, de a le conserva şi a le reutiliza. Memoria este deci amintirea faptelor, întâmplărilor recente şi vechi.
Cauze care produc tulburări de memorie
- Psihologice: stresul, anxietatea, depresia, tulburările de somn;
- Cerebrale: boala Alzheimer, scleroza multiplă, accidentele vasculare cerebrale ischemice sau hemoragice, tumori cerebrale;
- Nutriţionale: carenţa în vitamine (în special B1 sau B12), alcoolismul, anumite droguri;
- Traumatice: traumatismul cranian;
- Toxice: intoxicaţia cu monoxid de carbon.
Tulburările de memorie sunt adesea fără gravitate şi se manifestă ca o simplă uitare sau ca un “lapsus”. Ele fac parte din procesul normal de îmbătrânire şi nu cresc riscul de a dezvolta boala Alzheimer. Când aceste tulburări afectează viaţa cotidiană este important să fie consultat medicul specialist. Ȋn prima etapă se face o evaluare medicală pentru a obiectiva pierderea de memorie şi severitatea tulburărilor.
Demenţa este o pierdere a capacităţilor cognitive suficient de gravă pentru a conduce la o alterare semnificativă a activităţii sociale şi profesionale.
Boala Alzheimer constituie principala cauză de demenţă. Cauza acestei boli nu se cunoaşte la ora actuală, însă evoluţia bolii este lentă, progresivă şi ireversibilă.
Factori de risc pentru boala Alzheimer
- factori genetici;
- vârsta peste 65 de ani;
- factori de risc vascular: HTA, diabetul zaharat, colesterolul crescut, fumatul;
- nivelul scăzut de studii.
Ȋn plus, persoanele celibatare sau cele care trăiesc singure au un risc mai mare de a dezvolta demenţă comparativ cu cele care trăiesc în cuplu.
Numeroase studii au demonstrat că modificarea stilului de viaţă poate reduce riscul dezvoltării bolii Alzheimer sau întârzie debutul acestei boli.
- Activitatea fizică. “What’s good for your heart is good for your brain” – o bună sănătate cardiovasculară este esenţială pentru sănătatea creierului. Ȋntreruperea fumatului şi activitatea fizică regulată sunt cele mai importante lucruri pentru a avea o inimă sănătoasă, reducând astfel riscul infarctului miocardic, diabetului și al accidentului vascular cerebral. Pe de altă parte, activitatea fizică are un rol benefic și asupra psihicului, crescând buna dispoziţie şi stima de sine.
- Antrenarea creierului. Creierul este ca un muşchi care are nevoie sa fie contractat periodic pentru a se menţine intr-o formă bună. Activități precum cititul, descifrarea unui puzzle, învățarea unei noi limbi străine, chiar învățarea unui instrument muzical, ajută activitatea creierului prin formarea de noi sinapse, putând atfel întârzia debutul bolii Alzheimer sau a altor forme de demenţă.
- Nivelul de studii. Este demonstrat științific faptul că nivelul crescut al educaţiei are efect neuroprotector.
- Dieta alimentară echilibrată. Asemeni exerciţiilor fizice regulate, dieta echilibrată are un rol extrem de important pentru sănătatea cardiovasculară. Studiile arată că dieta mediteraneeană poate reduce riscul declinului cognitiv legat de vârstă, precum şi riscul bolii Alzheimer.
- Motivația. Prezența unui scop în viaţă, dorința de a munci pentru atingerea unui obiectiv, sunt aspecte motivaționale cu rol neuroprotector.
- Somnul odihnitor. Tulburările de somn sunt legate de boala Alzheimer şi de alte boli neurodegenerative, precum şi de afecţiuni psihiatrice ca anxietatea şi depresia. Relaţia este bidirecţională – tulburările de somn pot duce la modificări patologice în creier, acestea la rândul lor exacerbează tulburările de somn.
Dacă observaţi tulburări de memorie, consultaţi medicul pentru a beneficia de un diagnostic precis şi un tratament adaptat al disfuncţei cognitive sau a bolii Alzheimer.